Dacia verde inchis

Irina avea o Dacie verde inchis. M-a luat la "ocazie", naiba stie unde ma duceam. Acasa tata murea iar noi eram inecati in durere. Era ziua mea. Irina conducea Dacia verde inchis si soarele ne batea in fata. Ma scaldam in frumusetea ei si ma simteam bine, desi nu ne vazusem niciodata Mi-a spus ca ii place Cranberries dar nu poate asculta in masina ca nu prea se mai gasesc casete iar Dacia verde inchis are casetofon. Eu i-am promis ca o sa ii dau caseta mea, pentru ca n-o mai ascult demult, fiindca nu ma mai doare ce ma durea. Mi-a dat numarul ei de telefon inainte sa cobor, dar n-am sunat-o niciodata. Nu stiu de ce, dar mi-a venit greu sa o fac. Poate fiindca parea prea frumos iar eu eram prea obisnuit sa plang. Dar in ziua aceea, am privit pe geam la soarele neclintit printre copaci si case si am zambit din Dacia verde inchis. Nu stiu cine esti sau unde, dar iti multumesc Irina care m-a dus undeva si pentru o jumatate de ora m-am simtit normal si toate au durut mai putin.