Câteodată,
când vinul e mai roșu si mai acru,
parcă aud tristețea cum zgreapțănă la ușă ca
un câine turbat,
mâncat de jigodie.
Printre coastele-i putrede se văd nopți pierdute în fum și lumini
albastre.
Mă împietresc și vinul se face mai roșu.
Mai acru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu