Eu sunt asa, abstract, ca o idee
Cand vrei sa ma imbratisezi, femeie.
De vezi ca ma-ntristez, ma lasa.
De multa vreme n-am mai fost acasa.
Un arbore de foc si de albastru
Am devenit, asa, ca un sihastru
M-am mistuit si am ramas doar fum
Satul de-atata vreme si de drum
Dar dac-o fi vreodata sa ma-ntorc
Sa fiu nu doar in vis, ci-n loc
Primeste-ma si scutura-ma bine
Si-apoi ascunde-ma de lume-n tine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu