Urasc timpul…
Toata lumea uraste timpul.
Timpul este ceea ce ne aduce mai
aproape de moarte.
Mi-e dor de inocenta…iar si iar. Parca toate aveau alt
gust, alt miros… Copilaria cea colorata plina de simplitate! Sunt ca un om care
a murit si a inviat din nou!Ma strange timpul. Numai de as avea mai multe vieti!
Mi-as petrece una compunand acelasi cantec pana ar fi perfect.
In alta m-as retrage si as iesi doar toamna…
As privi soarele printr-o frunza.
As mirosi pamantul, as gusta iarba, as alerga sute si mii de kilometri…
As urca pe un munte nesfarsit…
M-as tolani peste amintiri…
M-as naste din nou…
m-as naste din nou…
Ah!!!Ce lumina…
lumina…
LUMINA…
Eu nu sunt de nicaieri!
Si iata-ma aici!Am ajuns in sfarsit dupa ce am calatorit printr-un NIMIC etern!
Iata LUMINA…
Cate culori…
ce e asta?
aia ce e?
eu de unde sunt?
am mai fost undeva? nu…asta e prima data cand ma nasc…
Ah!cate culori…brrr…Si ce frig este…ce rece este apa!
Mmmm…..si ce miros!
MAMA…TATA…ce mari sunteti cu totii! Sunteti mari din nou.
Cata caldura…deci asa e caldura?
Ma doare…ce e asta?Simt un gol!Aaa…asta e foamea!
Ce noi sunt toate!Ce placut e sa mananci…
Ce ochi mari ai MAMA…esti moale. Unde esti?...ai plecat?
Aaa…erai in spatele meu…
Toate se misca foarte repede!
TATA…ce? Ai inteles ce am zis? In sfarsit ati invatat si
voi limba copiilor! A celor care vin de unde nu este NIMIC.
Ce? Nu am dreptate? Eu vorbesc limba voastra…bine…va las sa credeti ca m-ati
pacalit…
Dar eu v-am invatat pe voi sa vorbiti!
Uite…merg…merg!!!
Aaaa….. deci asa e cand mergi!
Ce greu este…am cazut!
Dar mai incerc o data…si inca o
data… si inca o data…uite…
Am reusit acum merg singur!
MAMA… gata…ramai aici!
Pe poarta scolii intru singur…uite, mai sunt copii! Si ei sunt singuri…
TATA,inca nu sunt barbat ca tine. Sunt mic! Si toate sunt asa de mari…de ce plang?
Pe geam vad frunze rosii, galbene, maro. Sunt frunze
moarte.
Deci asa este moartea?
Am iesit afara.
Stiu!!!
Voi aduna un morman de frunze si voi rade in fata mortii!!!
Ha-ha-ha!!!Sunt atat de copil! Arunc frunzele in sus! Eu le arunc
tare! tare! mai tare! …dar ele, lipsite de viata cad incet spre pamant.
Le e frica de el?
Ce conteaza? Eu ma joc!
Uite ce apa frumoasa…ce munte mare…ce oameni multi…ce flori colorate…si…mmmm…ce dulce e prajitura de acasa…
Stau intins pe iarba…ma simt ciudat…as vrea sa plec…gata!
M-am saturat de toti…vreau sa fug…nu ma intelege nimeni…
Aseara am visat-o pe EA.
Ce frumoasa era…
Hei! Uite-o ca vine!
Cat de mult ne iubim noi…Noi doi!
Doar noi doi!
Ne iubim atat de mult!
Ne iubeam atat de mult…
Noi doi ne iubeam atat de mult! Si ne-am fi iubit si mai mult daca nu pleca!
Daca nu era EL.
De ce ai plecat? Ce e durerea asta?… asa e moartea?...asa este cand mori?
Stiu!!!
Voi aduna un morman de iubiri moarte si le voi ingramadi pe toate in
paginile unei carti!
Apoi voi canta despre asta!
Sunt atat de tanar!!!
Atat de tanar!!!
Atat de tanar…oofff…am obosit!
MAMA!!!.........TATA!!!....
Unde sunteti?....ati plecat?...aaaaaa…acum inteleg…
Ati murit!
Da!nu e bine sa plang…de ce plang?Deci asta e moartea?Te ingalbenesti si dupa aia…dispari…
Ia sa ma asez eu aici pe piatra asta…
Lumea trece…toate-s mici…toate sunt atat de lipsite de importanta…
Hei!! Copile!! Ajuta-ma sa ma ridic…
Uite-o pe EA din nou… nu, nu e cu EL… el a murit demult…
O intamplare ca multe alte intamplari nefericite… eh!... De atunci au fost mai multe ELE.
Ce e dragostea pana la urma? …totul pare un vis…
Si timpul asta ma strange atat de tare!
As fi vrut sa fac mai multe…Urasc timpul…Toata lumea uraste timpul.
Mi-e dor de inocenta…iar si iar…parca toate aveau alt gust…alt miros…
Ma strange timpul!
Numai de as avea mai multe vieti!!!
Dar timpul nu iarta….
Ia sa ma asez eu aici, sub piatra asta… brrr… ce frig este! Sa trag si niste pamant deasupra!
Deci asta e moartea?
Asa este cand mori?
Da!
Asa este cand mori…
E ca si cand nu mai exista nimic!
Doar nimicul.
NIMICUL etern…
