Un gand ciudat

Poate pentru multa lume suna stupid ce urmeaza sa zic (scriu) eu aici.

Ne-am obisnuit cu totii sa existe ziua de maine si sa existam si noi.
Universul asta e atat de mare si de complex, incat, daca incercam macar sa cuprindem cu mintea aceasta complexitate, intrebarea asta aproape ca nu mai suna absurd: oare am existat inainte sa ne nastem?
Cine sunt Eu?
Cine este fiecare Eu?
Ce ne face sa ticaim?
Si din aceste intrebari, s-a nascut o frica.
Cateodata mi-e teama sa adorm, pentru ca maine s-ar putea ca acest Eu sa dispara. Maine corpul meu poate se va trezi din somn, cu aceleasi gesturi, cu acelasi miros si cu aceleasi amintiri, dar Eu nu voi mai fi in el. Va fi un alt Eu care va avea gandurile acestui corp. Un alt Eu care va manipula informatiile stocate de mine in acest creier, si care va crede ca a existat dintotdeauna acolo si ca tot ce stie a invatat singur. Ca el a adunat toate acele experiente si informatii si amintiri.
Dar nu voi fi Eu.
Eu va deveni El.
Sau, de ce nu, poate ca Eu sunt un El?
Poate ca am aparut azi-dimineata, gandind ca am fost mereu acolo.Poate ca sunt atat de nou, ca un balon de sapun...Si cel care a trait tot ce cred Eu ca am trait, a disparut in somn...
Oare Eu sunt Eu?
Si daca nu sunt, ma bucur ca sunt acum. Si sper sa mai fiu tot Eu si maine.



Noapte buna...