Năluca

Singură pustie
Nimeni nu o știe
Și se vaietă-ntruna
Numai ea și luna

Peste mări de gheață
Cu zăpezi pe față
Numai ea și vântul
Răscolesc pământul

Nimeni n-o aude
Taina nu-i pătrunde
Noaptea o ascunde
Nu se știe unde

Și mereu o doare
Fără alinare
Plânsetu-i se-aude
Până-n depărtare

Fără de spovadă
Nimeni să o vadă
Noaptea prin pustiuri
În a ei corvoadă

Prin pădure bate
De singurătate
Trece ca o umbră
Peste munți și ape

Nălucă nebună
Fulgeră și tună
După ea se-adună
Norii de furtună

Negru-i este gândul
Cerul și pământul
Printre flori de gheață
I-au săpat mormântul