Una de criza (de prin ianuarie 2009)

Stii la ce ma gandeam eu azi?
Ca nu am prins criza care trebuie. Aia din 1923 era mai awesome.
De fapt, noi traim altfel de criza.Una spirituala.Nimic nu mai are farmec, fiindca suntem cu totii plictisiti, sufocati de informatie si de banal.Sufocati de accesul pe care il avem unii catre ceilalti, de comunicare insipida si de telefonie mobila, de internet...(a se observa ironia...ma plang intr-un blog pe net)
Where's the fuckin' romance, dude? It's fuckin' gone...Mai sunt doar cateva ramasite ca si noi, luptandu-ne pentru iubiri pierdute si pentru carti cu pagini galbene.
Eu mereu ma vad pe un vapor, din ala cu aburi, cu un sacou vechi si peticit pe mine, cu niste ochelari rotunzi in buzunarul de la piept si scriind intr-un carnetel cu un creion tocit lucrurile pe care le-am vazut, locurile pe unde am fost...privind peste mare cu inima de marimea unei paini :)
Chiar...oare ce gust avea painea aia? Aia fara conservanti si fara aditivi, nefeliata, neambalata, mancata cu mainile murdare si cu ochii mari si sufletul plin de idealuri...
Mi-e pofta de un bordel!Din ala cu curve indragostite, cu fuste largi, cu coniac (sau cognac, dupa cum ar zice un francez), cu inimi frante si destine intortocheate...Ah! cata cruzime se ascunde in verbul "a fi"!
Evolutia. Doar un izvor de pacate , de scarba si plictis.
S-au stins vremurile cand Van Gogh isi taia urechea ca sa ...prove a point...cand lumea murea de tuberculoza si de sifilis...
Unii voiau in lumea noastra...unii dintre noi am vrea in lumea lor.Poate fiindca ne e mai usor sa ne imaginam in trecut.Trecutul are o anumita siguranta, o logica si o cale fireasca. Unde sunt timpurile cand fumatul era chic si bibliotecile erau pline de studenti si de gentlemani?
Acuma...hartia e pentru dinozauri...
Dragostea e un cliseu...
Si lumea e cat un buzunar!
Nu mai sta nimeni in ploaie, ca...e doar un fenomen meteorologic, cateodata acid...
Padurile sunt langa malluri
Si sanul unei femei il gasesti pe net sub forma de spam!
Si daca ai sti cate ganduri imi alearga prin minte!Cateodata sunt furios ca nu pot tasta cu aceeasi viteza.
Unii ar spune ca e motiv suficient sa te sinucizi, atunci cand nu mai exista nimic sfant.Ca e mai usor decat sa speri in mai bine.
Ma gandeam...cum ar fi reactionat un om cu valori vechi intr-o lume ca a noastra? Un artist...un Danton,Byron sau un Earl de Rochester.Pe vremea lor se risca ghilotinarea pentru un pamflet despre rege.Astazi, ziarul "Libertatea" e pe toate tarabele cu calomnii si stiri ieftine ca si hartia pe care e tiparit.
Nu ca te intrebi si tu?
"De ce dracu mai ies eu din casa?"


Food for thought.